Cuprins^[N279]

Dicţionar politic: „Ludwig Feuerbach şi sfîrşitul filozofiei clasice germane“

[N279]. Lucrarea lui F. Engels „Ludwig Feuerbach şi sfîrşitul filozofiei clasice germane“ este una dintre operele fundamentale ale marxismului. Ea precizează atitudinea marxismului faţă de precursorii lui din domeniul filozofiei, în persoana celor mai de seamă reprezentanţi ai filozofiei clasice germani — Hegel şi Feuerbach —, şi face o expunere sistematică a bazelor materialismului dialectic şi materialismului istoric. A fost publicată iniţial în 1886, în revista teoretică a social-democraţiei germane „Neue Zeit“, iar apoi, în 1888, în broşură, pentru care Engels a scris o prefaţă specială (vezi volumul de faţă, p. 5-6). În 1889, în numerele 3 şi 4 ale revistei „Severnîi vestnik“ din Petersburg a apărut traducerea în limba rusă a lucrării lui Engels sub titlul „Criza filozofiei idealismului clasic in Germania“, însă fără numele autorului şi cu numeroase adăugiri şi abateri de la text; articolul era semnat cu iniţialele G. L., aparţinînd traducătorului G. F. Lvovici. În 1892, grupul „Eliberarea muncii“ din Geneva a editat traducerea integrală a acestei lucrări, efectuată de G. V. Plehanov; în acelaşi an a apărut şi traducerea în limba bulgară. În 1894, lucrarea a fost publicată în nr. 4 şi 5 ale revistei pariziene, „L'Ère nouvelle“, în traducerea Laurei Lafargue, revăzută de Engels. În timpul vieţii lui Engels nu au mai apărut alte ediţii ale acestei lucrări, dar după moartea lui ea a fost reeditată în repetate rînduri în Germania, precum şi în limba rusă şi în multe alte limbi.

În limba română această lucrare a apărut în 1902, în „România muncitoare“, în numerele 13 din 31 martie, 14 din 7 aprilie, 15 din 14 aprilie, 17 din 28 aprilie, 18 din 5 mai, 19 din 12 mai, 20 din 19 mai, 21 din 26 mai şi 22 din 2 iunie, sub titlul: „Ludwig Feuerbach şi sfîrşitul filozofiei clasice germane“. Traducere de un socialist.

S-a publicat, de asemenea, traducerea prefeţei lui Engels la ediţia din 1888 a lucrării, precum şi a capitolelor I, II şi a alineatelor 1-5 din capitolul III. Continuarea nu s-a mai publicat, deoarece, o dată cu numărul în care a apărut ultimul fragment, ziarul „România muncitoare“ şi-a încetat apariţia.

„L'Ère nouvelle“ — revistă lunară socialistă franceză, care a apărut la Paris în anii 1893-1894; la ea au colaborat Jules Guesde, Jean Jaurès, Paul Lafargue, G. V. Plehanov şi alţii.

„România muncitoare“ — ziar editat de cercul „România muncitoare“ din Bucureşti în două serii. Din prima serie au apărut, începînd cu 1 ianuarie 1902, 23 de numere, după care ziarul şi-a încetat apariţia. Seria a doua a apărut începînd din 1905 pînă în 1914.

Ziarul a popularizat ideile marxiste, căutînd, totodată, pe măsura posibilităţilor, să interpreteze în acest spirit fenomenele economice, politice şi sociale din România. Prin poziţia pe care a adoptat-o în problemele la ordinea zilei, prin tratarea problemelor majore ale mişcării muncitoreşti din România, a fost unul dintre cele mai importante ziare socialiste. — Nota red. Editurii Politice (nota 279, vol. 2)

MIA  |  Secţiunea română  |  Marx/Engels