|
Scris: septembrie 1890. |
Londra, 21 [—22] septembrie 1890
...Potrivit concepţiei materialiste a istoriei, factorul hotărîtor în istorie este în ultimă instanţă producerea şi reproducerea vieţii reale. Nici Marx, nici eu n-am afirmat vreodată mai mult. Şi dacă cineva denaturează această aserţiune susţinînd că factorul economic este singurul hotărîtor, preface teza de mai sus într-o frază goală, abstractă şi absurdă. Situaţia economică este baza, dar diferitele elemente ale suprastructurii: formele politice ale luptei de clasă şi rezultatele ei — constituţiile date de clasa biruitoare după cîştigarea luptei etc. —, formele juridice, fără a mai vorbi de oglindirea tuturor acestor lupte reale în minţile participanţilor, teoriile politice, juridice, filozofice, concepţiile religioase şi dezvoltarea lor ulterioară într-un sistem de dogme, toate aceste elemente exercită de asemenea o influenţă asupra desfăşurării luptelor istorice şi determină, în multe cazuri, în special forma lor. Există aici o interacţiune a tuturor acestor factori, în cadrul căreia mişcarea economică, creîndu-şi drum prin mulţimea nesfîrşită de întîmplări (adică de lucruri şi de evenimente a căror legătură internă este atît de îndepărtată sau atît de greu de stabilit, încît o putem considera ca inexistentă şi deci ignora), se impune în cele din urmă ca ceva necesar. Altminteri aplicarea teoriei la o perioadă istorică oarecare ar fi mai uşoară decît rezolvarea unei ecuaţii simple de gradul întîi.
Istoria ne-o făurim noi înşine, dar o făurim, în primul rînd, în cadrul unor premise şi condiţii bine determinate. Printre acestea cele economice sînt, în cele din urmă, hotărîtoare. Dar şi cele politice etc., ba chiar şi tradiţia, care mai dăinuie în mintea oamenilor, joacă un rol, deşi nu unul hotărîtor. Statul prusian s-a format şi s-a dezvoltat de asemenea ca urmare a unor cauze istorice, în ultimă instanţă economice. Dar nu s-ar putea susţine, fără a deveni pedant, că, dintre numeroasele state mici din Germania de nord, tocmai Brandenburgul a fost destinat de necesitatea economică, şi nu şi de alţi factori (în primul rînd de faptul că Brandenburgul, datorită dominaţiei asupra Prusiei, a fost implicat în problemele poloneze şi, prin aceasta, chiar în relaţiile politice internaţionale, care de altfel au fost hotărîtoare şi la formarea posesiunilor dinastiei austriece), pentru rolul de mare putere în care s-a întruchipat deosebirea economică, de limbă şi, de la reformă încoace, chiar şi de religie dintre nord şi sud. Cu greu ar reuşi cineva, fără a se face de rîs, să explice prin factorul economic existenţa fiecărui stătuleţ german din trecut şi din prezent sau originea permutării consoanelor din vechea limbă germană din sud, care a lărgit zona geografică de demarcaţie formată de lanţul de munţi de la Sudeţi pînă la Taunus, prefăcînd-o într-o adevărată breşă de-a lungul Germaniei!
În al doilea rînd însă, istoria se înfăptuieşte astfel încît rezultatul final provine întotdeauna din conflictele multor voinţe individuale, dintre care fiecare la rîndul ei devine ceea ce este datorită unei multitudini de condiţii de viaţă speciale; sînt deci nenumărate forţe care se încrucişează, o grupă infinită de paralelograme de forţe, din care ia naştere o rezultantă, rezultatul istoric, care iarăşi poate fi privit, la rîndul lui, ca produsul unei forţe activînd ca totalitate în mod inconştient şi involuntar. Căci ceea ce vrea fiecare în parte e zădărnicit de un altul, iar ceea ce rezultă de aici este ceva ce n-a fost dorit de nimeni. Astfel istoria de pînă acum s-a desfăşurat în felul unui proces natural, fiind supusă, în esenţă, aceloraşi legi ale mişcării. Dar din faptul că voinţele individuale — din care fiecare în parte nu vrea altceva decît ceea ce îi cer constituţia sa fizică şi împrejurările exterioare, în ultimă instanţă economice (fie ale sale personale, fie cele general-sociale) — nu realizează ceea ce vor, ci se contopesc într-o medie generală, într-o rezultantă comună, din acest fapt nu trebuie totuşi trasă concluzia că ele urmează să fie considerate nule. Dimpotrivă, fiecare în parte contribuie la această rezultantă şi, în această măsură, este cuprinsă în ea.
Aş vrea apoi să vă rog să studiaţi această teorie din izvoare originale, şi nu din lucrări din a doua mînă; aceasta este, într-adevăr, mult mai uşor. La Marx cu greu s-ar putea găsi o lucrare unde teoria aceasta să nu joace un rol. Îndeosebi însă „Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte“[1*] constituie un minunat model de aplicare a ei. De asemenea întîlnim în „Capitalul“ numeroase referiri de acest fel. Permiteţi-mi să menţionez acum şi lucrările mele: „Domnul Eugen Dühring revoluţionează ştiinţa“ şi „Ludwig Feuerbach şi sfîrşitul filozofiei clasice germane“[2*], în care am făcut cea mai amănunţită expunere, din cîte ştiu că există, asupra materialismului istoric.
De faptul că uneori tinerii dau laturii economice mai multă importanţă decît i se cuvine, sîntem vinovaţi în parte noi înşine, Marx şi cu mine. Faţă de adversari a trebuit să accentuăm acest principiu fundamental, pe care ei îl negau, şi n-am avut întotdeauna vreme, loc şi prilej să acordăm suficientă atenţie celorlalţi factori care participă la această interacţiune. Dar de îndată ce ajungeam la expunerea vreunei perioade istorice, deci la aplicarea practică, lucrurile se schimbau, şi aici nu mai era cu putinţă nici o eroare. Din păcate însă prea des se întîmplă să crezi că ai înţeles perfect o teorie nouă şi că poţi jongla cu ea fără greutăţi de îndată ce ţi-ai însuşit — şi nici măcar întotdeauna bine — principiile ei fundamentale. Or, de acest reproş nu-i pot scuti pe unii dintre „marxiştii“ mai noi, şi acestor lucruri li se datorează şi unele confuzii surprinzătoare...
Publicat pentru prima oară în ,,Der sozialistische Akademiker“, Berlin, 1 octombrie 1895
Se tipăreşte după fotocopia textului original
Nota red. Editurii Politice
[1*]. Vezi K. Marx şi F. Engels. Opere alese în două volume, vol. I, p. 201— 295. — Nota trad.
[2*]. Vezi volumul de faţă, p. 332—372. — Nota red.