Alexandru Sahia

Barbarie

   În ultimul timp ziarul nostru s-a ocupat pe larg de barbariile petrecute în comuna Cisnădie, din judeţul Cluj. Este vorba de femeia Maria Conţiu, în spinarea căreia s-a aruncat de către jandarmi o îndoită crimă: asasinarea stăpînilor ei, bogătaşa Roza Schackinter şi a fiului ei Francisc, de 14 ani.
          Într-una din nopţi, în iunie, aceştia din urmă au fost găsiţi oribil ciopîrţiţi prin lovituri de topor. Jandarmii din Cisnădie şi-au început cercetările. Rîvna lor pentru descoperirea asasinilor a fost mărită prin instituirea unui premiu în valoare de 15.000 lei. Dar de la început neagra acuzaţie a căzut peste tinereţea Mariei Conţiu, a cărei viaţă se desfăşurase alături de stăpîni, în bună înţelegere. Maria a fost numaidecît arestată şi trecută cercetărilor. Metoda cercetărilor de care s-au servit însă jandarmii cisnădieni depăşeşte ultimul rest de umanitate care trebuia să existe în cel din urmă om. Reproducem aici pentru a doua oară scrisoarea adresată ziarului nostru de către unchiul Mariei şi în care acesta descrie torturile la care a fost supusă nepoata sa, spre a i se smulge o mărturisire falsă:
          "Astăzi 2 august 1935, eu, unchiul fetei, Crăciun Iuliu, şi mama ei, văduva Maria Conţiu, am fost la d. procuror Lucian Mussu să ne dea voie să ducem alimente şi îmbrăcăminte deţinutei. Alimente şi haine am putut să-i dăm, dar ca să o vedem şi să vorbim cu ea, în nici un caz nu ni s-a dat voie.
          A fost bătută Maria Conţiu în felul acesta: I s-au smuls unghiile de la mîini şi de la picioare, i s-a pus fier ars pe ţîţe şi ouă fierte înfierbîntate la subţiori, bătută la tălpi şi palme pînă şi acum este vînătă toată; i-a strîns degetele cu uşa, i s-a dat peşte sărat să mănînce cu sila, fără a i se da o lingură de apă 2 şi 3 zile."
          Scrisoarea lui Iuliu Crăciun poartă un scris mototolit, chinuit, din care se desprinde revolta unui ţăran împinsă pînă la exasperare.
          După cîteva zile, autorităţile poliţieneşti din Cluj au descoperit pe adevăraţii criminali, care sînt Ioan Armean şi Iosif Saxman.
          Ce trebuie să se fi petrecut în inima Mariei, ţărancă de 20 de ani, acuzată de dublu asasinat, atunci cînd i se smulgeau unghiile sau i se ardeau sînii cu fierul aprins - să-şi păteze conştiinţa cu omorîrea stăpînilor săi?
          Dar cazul acesta nu este unic. Jandarmii pentru a smulge "adevărurile" se servesc încă de metodele medievale... Autorităţile încă mai uzează de putinele cu apă, în care "bănuiţii" sînt vîrîţi şi peste care apoi se trage capacul. Îngroziţi de posibilitatea înecului, ei mărturisesc, astfel, tot ce li se cere.
          Acum cîtva timp, un jandarm a vîrît pe gîtul unui ţăran o stinghie de brad, să scoată din el adevărul.
          În comuna Mînăstirea din judeţul Ilfov, şeful postului de jandarmi se serveşte în timpul cercetărilor de un cîine lup. Acuzatul este închis într-o cameră cu cîinele care se năpusteşte asupra lui în timp ce "autoritatea" aşteaptă "adevărul" la fereastră. Recent, de asemenea, o femeie dezbrăcată de orice vestmînt a fost închisă cu cîinele jandarmului amintit.
          Ieri, ziarul "Universul" publică un alt caz, operă tot a unui jandarm...
          "În faţa Curţii de apel, secţia I-a, a venit spre confirmare mandatul de arestare emis de domnul prim-preşedinte al Curţii de apel în contra plutonierului jandarm Iacob Constantin, şef de post al comunei Sălcuţa. Acesta, cercetînd pe săteanul S. Cojocaru, din satul Sălcuţa Veche, reclamat pentru fapte de minimă importanţă, l-a legat, cu ajutorul jandarmului Ion Mîndru, cu lanţuri de mîini şi apoi cu o frînghie de o cărută trasă de doi cai. Astfel l-a tîrît de căruţă, caii mergînd la trap şi galop pînă la postul de jandarmi din Sălcuţa. Pe drum însă, de cîte ori victima cădea în nesimţire, plutonierul îl lovea în cap cu patul puştii şi [cu] bocancii. Cînd acestea nu ajutau îl mai lovea cu pumnii şi cu o vargă de fier. Ajuns la post, plutonierul a continuat să-l lovească cu bocancii în cap, deşi bietul om era în nesimţire. După vreo două ore, nefericita victimă a jandarmului şi-a dat sufletul în arestul postului, de unde jandarmul nici nu voia să-l elibereze, spre a-l duce la medic. Curtea i-a confirmat mandatul de arestare."

 

              Dimineaţa, XXXI, nr. 10.302, 31 august 1935