Dictionar politic

  Ţărănime
 
Ţărănime, clasă socială existentă īn mediul rural şi care participă nemijlocit la producţia agricolă. 

Īn orīnduirile precapitaliste a constituit şi, īn prezent, īn ţările slab dezvoltate economic reprezintă partea cea mai numeroasă a populaţiei. Ponderea īn totalul populaţiei, structura ei socială, precum şi situaţia ei īn societate au evoluat īn decursul istoriei, de la ţară la ţară, īn funcţie de gradul de dezvoltare a forţelor de producţie, a industriei īn special, de caracterul relaţiilor de producţie dominante.

Īn feudalism, ţărănimea a reprezentat principala clasă socială a societăţii, afirmīndu-se, totodată, ca o puternică forţă revoluţionară antifeudală. Pătrunderea relaţiilor capitaliste īn agricultură determină un proces de diferenţiere şi de stratificare socială a ţărănimii (burghezie sătească, ţărani mijlocaşi, ţărani săraci, semiproletari şi proletari agricoli). Acest proces, accentuat īn stadiul monopolist al capitalismului, duce la ruinarea unor pături tot mai numeroase ale micilor producători agricoli. Coincidenţa intereselor fundamentale ale clasei muncitoare şi ţărănime stă la baza alianţei dintre ele.

 

 

 
 
 
 
 
 
          MIA Sageata Secţiunea romānă Sageata Dicţionar politic Sageata Ţ