Adept al narodnicismului la începuturile activităţii sale, Plehanov a aderat la concepţia lui Marx curînd după emigrarea sa în Elveţia (1880), afirmîndu-se prin opere ca: Socialismul şi lupta politică (1883), Cu privire la dezvoltarea concepţiei moniste a istoriei (1895, trad. rom. 1951), Rolul personalităţii în istorie (1898, trad. rom. 1945) etc. 

A analizat materialismul francez din sec. 18, concepţiile istoricilor francezi din perioada Restauraţiei, iluminismul, dialectica idealistă a lui Hegel, demonstrînd locul deosebit şi rolul revoluţionar al teoriei lui Marx în istoria gîndirii omeneşti. A adus contribuţii importante îndeosebi în problema corelaţiei complexe a formelor ideologice, a rolului istoric al maselor şi personalităţii şi a rolului ideilor în dezvoltarea socială. 

Prin lucrările sale de estetică, istorie şi critică literară (Scrisori fără adresă, 1899-1900; Arta şi viaţa socială, 1912 etc.), a dezvoltat concepţia lui Marx despre artă şi literatură, accentuînd, pe baza cunoştinţelor antropologice contemporane lui, rolul muncii sociale în apariţia artei. În limba română au apărut Opere filozofice alese (1958).